Bush si-a folosit Miercuri veto-ul ca sa respinga o lege trecuta prin Senat cu majoritate zdrobitoare (67 vs. 29) si care prevedea extinderea programului SCHIP (State Children Health Insurance Programe) la inca 4 milioane de copii fata de cat acopera azi. Costurile ar fi fost de eprox. 35 de miliarde si ar fi fost acoperitae din marirea taxei federale cu 0.6% (daca nu gresesc).

Un "Bush SCHIP veto" pe Google va spune mai mult pt. cei interesati de detalii.

Evident ca cei ce au sustinut propunerea au fost democratii, insa si o parte a republicanilor care cred ca respingerea legii o sa aiba un impact important la alegeri. Un gest curajos din partea lui Bush as zice, care e de altfel in acord cu programul lor care incurajeaza asigurarile de sanatate private vs. protectie sociala de stat.

N-am gasit niciunde sa fi spus ca cei 4 milioane de copii n-ar avea o asigurare. Ci mai degraba ca parintii lor ar renunta la asigurarea privata si vor incerca sa beneficieze de SCHIP.

Democratii pregatesc o campanie lacrimigena in care bineinteles o sa spuna cat de cruzi is republicanii ca lasa copiii sa moara

De fapt de ce-am postat asta? Pt. faptul ca am vazut ca sondajele spune ca 7 din 10 americani sunt favorabili legii respinse de Bush. How so? Deci pana la urma  7 din 10 americani doresc forma asta de asistenta sociala. Unde-a disparut spiritul american liber? Oare putem pune chestia asta in buna masura pe compozitia populatiei de azi vs. cea de acum un secol? In marile orase, hispanicii formeaza 50% din populatie. Sa fie asta o explicatie a faptului ca americanii accepta asa usor statul protectionist? Sau le e rusine ca-s altfel decat ceilalti (europeni de ex., care au sisteme de securitate sociale gestionate de stat da' in pragu' falimentului?). Voi ce credeti?

Dacian

Eu cred ca nu mai are bani din cauza razboiului din Irak!


_________________
The difference between libertarianism and socialism is that libertarians will tolerate the existence of a socialist community, but socialists can't tolerate a libertarian community. – David D. Boaz

dfiordean a scris:

De fapt de ce-am postat asta? Pt. faptul ca am vazut ca sondajele spune ca 7 din 10 americani sunt favorabili legii respinse de Bush. How so? Deci pana la urma  7 din 10 americani doresc forma asta de asistenta sociala. Unde-a disparut spiritul american liber? Oare putem pune chestia asta in buna masura pe compozitia populatiei de azi vs. cea de acum un secol? In marile orase, hispanicii formeaza 50% din populatie. Sa fie asta o explicatie a faptului ca americanii accepta asa usor statul protectionist? Sau le e rusine ca-s altfel decat ceilalti (europeni de ex., care au sisteme de securitate sociale gestionate de stat da' in pragu' falimentului?). Voi ce credeti?

Dacian

Majoritatea americanilor sunt de-acord deoarece diversele programe de asistenta sociala sunt de fapt in beneficiul clasei de mijloc care, incidental, este si categoria sociala mai numeroasa, mai capabila sa prfoite de aceste programe si mai vocala electoral. Din moment ce anumite costuri sunt socializate, clasa de mijloc iese in castig net (deoarece o parte din costuri este transferata categoriilor sarace si celor mai instarite) si in plus, fiind si foarte activa si educata membrii sai sunt cel mai bine plasati pentru a profita cel mai mult de oportunitatile sau tarele sistemului.

Este interesat de aratat ca finantarea extindererii programului este asteptata de la cresterea unei taxe pe tigarete, o povara care nu numai ca va fi suportata in mod disproportionat de cea mai saraca patura a populatiei (majoritatea hispanicilor, inclusiv), dar in plus nici nu se ia in considerare efectul negativ al taxarii asupra consumului si productiei de tabac.

In orice caz, SCHIP a fost initial creat de republicani. Mai multe detalii :
Roy Nothstinee - Abandon SCHIP: Big Government Returns


_________________
"Men cannot be made happy against their will." -
Ludwig von Mises, Liberalism

magistre a scris:

dfiordean a scris:

De fapt de ce-am postat asta? Pt. faptul ca am vazut ca sondajele spune ca 7 din 10 americani sunt favorabili legii respinse de Bush. How so? Deci pana la urma  7 din 10 americani doresc forma asta de asistenta sociala. Unde-a disparut spiritul american liber? Oare putem pune chestia asta in buna masura pe compozitia populatiei de azi vs. cea de acum un secol? In marile orase, hispanicii formeaza 50% din populatie. Sa fie asta o explicatie a faptului ca americanii accepta asa usor statul protectionist? Sau le e rusine ca-s altfel decat ceilalti (europeni de ex., care au sisteme de securitate sociale gestionate de stat da' in pragu' falimentului?). Voi ce credeti?

Dacian

Majoritatea americanilor sunt de-acord deoarece diversele programe de asistenta sociala sunt de fapt in beneficiul clasei de mijloc care, incidental, este si categoria sociala mai numeroasa, mai capabila sa prfoite de aceste programe si mai vocala electoral. Din moment ce anumite costuri sunt socializate, clasa de mijloc iese in castig net (deoarece o parte din costuri este transferata categoriilor sarace si celor mai instarite) si in plus, fiind si foarte activa si educata membrii sai sunt cel mai bine plasati pentru a profita cel mai mult de oportunitatile sau tarele sistemului.

Este interesat de aratat ca finantarea extindererii programului este asteptata de la cresterea unei taxe pe tigarete, o povara care nu numai ca va fi suportata in mod disproportionat de cea mai saraca patura a populatiei (majoritatea hispanicilor, inclusiv), dar in plus nici nu se ia in considerare efectul negativ al taxarii asupra consumului si productiei de tabac.

In orice caz, SCHIP a fost initial creat de republicani. Mai multe detalii :
Roy Nothstinee - Abandon SCHIP: Big Government Returns

Da', da in acelasi timp SCHIP ala nu se adreseaza clasei de mijloc ci celor mai nenorociti din cate-nteleg. Adica trebe sa te califici pt. SCHIP ala...

Dacian

dfiordean a scris:

Da', da in acelasi timp SCHIP ala nu se adreseaza clasei de mijloc ci celor mai nenorociti din cate-nteleg. Adica trebe sa te califici pt. SCHIP ala...

Dacian

Asa este Dacian - trebuie sa te califici pentru SCHIP, ca si pentru majoritatea programelor sociale din SUA.

Numai ca aici intervine partea interesanta a lucrurilor. Intial ca o familie sa se califice pentru asistenta sociala pentru copil (SCHIP) ea trebuia sa dovedeasca ca are un venit de pana la 200 % mai mai mare decat pragul saraciei.

Acest prag al saraciei este stabilit de guvernul SUA in baza a unei estimari anuale de cost in jurul unui cos de consum minim de bunuri ponderat pe membru de familie, o estimare ca este indexata anual cu CPI ("inflatia").

Conform noilor conditii pentru SCHIP votate recent, orice familie care dovedeste ca are un venit mediu pe membru de familie de 4 ori mai mare decat pragul subzistentei poate aplica pentru acest program.

Daca tii seama de faptul ca nivelul saraciei pe 2006 pentru o familie de 3 este fixat (de Guvern), la un venit anual de maxim aprox. 17 000 de dolari anual, rezulta ca orice familie de 3 cu un venit anual de maxim 64 000 de dolari poate aplica pentru SCHIP.

Insa cum salariu mediu anual in SUA in 2005 a fost de aproximativ 37 000 de dolari pe an, rezulta ca pentru o familie de 3 persoane (mama, tata si copil) venitul anual, dat fiind ca copilul nu castiga, va fi de aproximativ 74 000 de dolari.

E o diferenta foarte mica intre 64 000 de dolari, plafonul pentru a benefica de asistenta pentru copii la o familie de 3 persoane, si 74 000 de dolari, adica venitul salarial mediu anual in SUA la o familie de 3 persoane.

Sa presupunem ca unul dintre parinti castiga sub salariul mediu pe economie cateva luni pe an sau e in somaj si atunci practic orice salariat american mediu statistic se califica pentru SCHIP. N-am luam in considerare alte venituri in afara de salarii, dar totusi cred ca imaginea este destul de clara in privinta faptului ca SCHIP nu e facut numai pentru cei saraci "lipiti cu pamantul" ca sa zic asa.

Deja, faptul ca se stie ca daca intra in vigoare noile reglementari SCHIP o parte importanta dintre noii beneficiari vor renunta la asigurari private pentru copii sau alte aranjamente financiare in acest scop arata ca programul nu va asista niste oameni complet neajutorati ci dimpotriva incurajeaza comportamente de tip rent-seeking.


_________________
"Men cannot be made happy against their will." -
Ludwig von Mises, Liberalism

Ok, inteleg ca pragul ala de calificare devine relativ usor de atins cu 2 salarii in familie.

Eu intelesesem cam asa: 7 din 10 americani sunt pt. program nu atat pt. ca o sa beneficieze ci pt. ca au sentimentul ca e mai just asa, in sensul ca in felul asta o sa beneficieze si aia nenorociti. Cand cei 7 din 10 spun da, SCHIP e bun, inseamna ca apriori sunt pentru o marire a taxei federale pe tabac ca sa finanteze programul. O intrebare ramane: piata si concurenta de-a lungul anilor n-a reusit sa ofere asigurari de sanatate pt. cei cu venituri f. mici. Fundatiile se pare ca nu-i satisfac suficient, ceea ce-i face pe aia 7 din 10 sa spuna: da, SCHIP e bun pt. cei saraci. De ce?

Dacian

Editez mesajul, fiindca n-am citit legea si cred ca am incurcat cifrele.

Citat:

Conform noilor conditii pentru SCHIP votate recent, orice familie care dovedeste ca are un venit mediu pe membru de familie de 4 ori mai mare decat pragul subzistentei poate aplica pentru acest program.

Da, probabil ca asta stipula noua lege, respinsa de sinistrul cretin pe nume Bush. Nu mai am timp sa verific. In orice caz, iata ce se afirma aici: ca vor fi eligibili pentru SCHIP mai ales copiii din familiile care castiga sub 40.000 de dolari anual:  

Citat:

The Urban Institute, a non-partisan think tank, estimated that 70 percent of children who would gain coverage are in families earning less than $40,000.

In aceeasi ordine de idei, nu inceteaza sa ma uimeasca admiratia pe care o starneste SUA pe acest forum si nu numai. In ciuda comentariilor critice ocazionale, SUA e considerata mereu  drept tara cea mai avansata din lume. Cred ca avem viziuni foarte diferite despre ce inseamna avansat.  

Iata ce spun statisticile. 12-13% dintre cetatenii americani, respectiv vreo 37 de milioane, traiesc sub pragul saraciei absolute. Pentru o familie cu trei persoane, pragul e de 17.000 de dolari venit anual (per familie, nu per individ). 30% dintre copiii americani de azi traiesc in familii aflate sub pragul subzistentei. Aceste date pun SUA pe cea mai proasta pozitie intre tarile dezvoltate.  

De-a lungul vietii lor, vreo 40% din americani ajung sa traiasca – pentru perioade de cate un an-doi – sub pragul saraciei. Motivele sunt variate: salariul minim pe economie foarte mic, somaj, boala.

A short glimpse of the american society ar trebui sa-l determine pe orice ins intreg la minte sa emigreze in alte parti, daca are chef, nu in SUA.

In ce priveste sanatatea: vreo 37 de milioane nu pot plati niciun fel de asigurare privata. Dar sa-i lasam la o parte pe astia; ei se califica pentru programul social Medicaid. Raman alte zeci de milioane cu venituri mai acceptabile, dar care nu-si permit decat asigurari care acopera un pachet redus de servicii medicale.

Si-atunci, e posibil, in cea mai avansata tara din lume, sa ai unul sau doua joburi, iar sotia sa lucreze part-time, si totusi sa iei mancare de pomana, vrand-nevrand, de la bisericile care organizeaza mese pentru saraci??? Da, e posibil. Intre cauze: achitarea facturilor medicale pentru tratamente pe care asigurarea ta privata nu le acopera. So much for the healthcare in sistem privat dupa modelul american.  

Poate cineva sa explice de ce nu functioneaza concurenta in acest domeniu? De ce nu se ieftinesc medicamentele, operatiile etc. pe piata libera, desi SUA, zice-se, detin suprematia in materie de cercetare, inovatie si punerea rezultatelor in practica? Ce mituri.



Ultima modificare efectuată de către Rhea la Vin Oct 05, 2007 2:21 pm, modificat de 1 dată în total

Sa lasam insa la o parte si saracia. E explicabila, la urma urmei, intr-o tara atat de mare.

Iata cateva lucruri privind calitatea vietii.  

SUA e unica tara din lumea civilizata unde nu exista concediu de odihna si sarbatori publice platite. In tarile OECD si nu numai, legile stipuleaza cam 20-30 de zile de concediu de odihna platit, plus 10-15 zile libere cu ocazia unor sarbatori.

Asta e ok dpdv liberal, asa ca nu insist. Evident, piata trebuie sa fi reglat cumva problema. Companiile – in goana lor dupa angajati valorosi – ofera probabil concedii platite, fara sa le oblige legea. Desigur, desigur. Iata statistica:  

Citat:

According to U.S. government survey data, the average worker in the U.S. private sector receives only about nine days of paid leave and about six paid public holidays per year, substantially less than the minimum legal standard set in the rest of world's rich economies excluding Japan (which guarantees only 10 paid-leave days and requires no paid public holidays).

Cam atat a putut face piata libera a muncii.

Dar poate americanii sunt suficient de bogati, in medie vorbind, incat sa plece in concediu anyway. Ei bine, pe anul 2006, 70% dintre americani fie nu si-au luat deloc concediu (fiindca au de platit rate si facturi ori fiindca sunt workaholici), fie si-au luat maximum o saptamana, insa ca sa-si viziteze rudele, nu pentru o vacanta propriu-zisa. 70%!!! Aceeasi proportie ca in Romania, unde 70% n-au plecat nicaieri anul asta, dar macar si-au luat concediu integral.

Dar cum stau ei cu concediile fara plata, medicale sau in interes de familie? Iata ce zice legea federala.  

Citat:

Covered employers must grant an eligible employee up to a total of 12 workweeks of unpaid leave during any 12-month period for one or more of the following reasons:
     - for the birth and care of the newborn child of the employee;
     - for placement with the employee of a son or daughter for adoption or foster care;
     - to care for an immediate family member (spouse, child, or parent) with a serious health condition; or
     - to take medical leave when the employee is unable to work because of a serious health condition.

Covered employers = firmele cu peste 50 de angajati; restul n-au nicio obligatie. Eligible employee = unul care a lucrat macar un an la compania respectiva.

Dar ce spune legea asta, de fapt? Ca o companie cu peste 50 de angajati trebuie sa-ti pastreze locul de munca 12 saptamani, daca a dat boala peste tine sau nasti un copil. Nu trebuie sa-ti plateasca nimic (cu asta sunt de acord) si nimeni n-o impiedica sa angajeze pe careva temporar in locul tau. Dar: concediu de maternitate si concediu medical de maximum 3 luni, dupa care poti fi dat afara in mod legal? Thanks, no.

In sfarsit, un ultim aspect a propos de ingrijirea medicala. Pana in anii '90, femeile care nasteau un copil in spital erau trimise acasa dupa 24 de ore. A fost o veritabila victorie a administratiei Clinton ca a prelungit durata spitalizarii la 48 de ore. Acum, sa ne intelegem. Unele femei pot sa nasca bine-mersi si acasa, cu o moasa, ori pot pleca dupa o zi din spital. Dar foarte multe au nevoie de ingrijire medicala timp de o saptamana. Asta e durata oficiala pana si la vaci. Atat stau intr-un grajd special numit maternitate - inclusiv in fermele americane.

N-as fi scris nimic din cele de mai sus (nu ma bucura catusi de putin smintirea americanilor de prea mult stres, munca si insecuritate sociala). Fiecare tara are problemele ei. Dar nu mai suport sa vad SUA pe post de model in ce priveste politica interna.

Rhea a scris:

A short glimpse of the american society ar trebui sa-l determine pe orice ins intreg la minte sa emigreze in alte parti, daca are chef, nu in SUA.

Pai acuma-i cam pe dos. Majoritatea celor care imigreaza vor in tarile anglo-saxone, cu sisteme private de servicii medicale si ajutor f. mic de la stat. Sa-nteleg ca-s nebuni cu totii?

Rhea a scris:

Poate cineva sa explice de ce nu functioneaza concurenta in acest domeniu?

Eu nu pot, da' ma intereseaza. Am pus si eu aceeasi intrebare mai sus...

Rhea a scris:

... desi SUA, zice-se, detin suprematia in materie de cercetare, inovatie si punerea rezultatelor in practica? Ce mituri.

Nu doar ca se zice, da' chiar e. Pot sa-ti confirm cu siguranta ca lucrez in domeniu. Si lucram doar cu spitale din State, ca astea din Europa n-au infrastructura necesara si nici bugetele alora. Calitatea serviciilor medicale acolo e f. buna, e un motor care trage dupa el o gramada de firme si creeaza o gramada de joburi (al meu de ex. ), cele mai mare centre de cercetare in domeniu sunt acolo, insa costa f. mult. Asa ca nu-s chiar mituri, e adevarat. Nici nu-ti dai seama cate firme europene, candiene, etc. traiesc si creeaza joburi de pe 'spatele' sistemului asta nenorocit american. Deunazi vorbeam cu cineva din Canada care are o firma ce activeaza in domeniu' medical si-mi spunea ca toti clientii lui is in State. Dac-ar fi fost sa vanda in Canada, ar fi fost falimentar.

Dacian

Rhea a scris:

SUA e unica tara din lumea civilizata unde nu exista concediu de odihna si sarbatori publice platite. In tarile OECD si nu numai, legile stipuleaza cam 20-30 de zile de concediu de odihna platit, plus 10-15 zile libere cu ocazia unor sarbatori.

Asta e ok dpdv liberal, asa ca nu insist. Evident, piata trebuie sa fi reglat cumva problema. Companiile – in goana lor dupa angajati valorosi – ofera probabil concedii platite, fara sa le oblige legea. Desigur, desigur. Iata statistica:  

Citat:

According to U.S. government survey data, the average worker in the U.S. private sector receives only about nine days of paid leave and about six paid public holidays per year, substantially less than the minimum legal standard set in the rest of world's rich economies excluding Japan (which guarantees only 10 paid-leave days and requires no paid public holidays).

Cam atat a putut face piata libera a muncii.

Ok, aici nu-nteleg. Adica e bine, e rau? Cum adica atat a putut face piata libera a muncii. Cauti o companie care-ti da mai mult concediu, unde-i problema? Daca esti atat de valoros, probabil (nu-i sigur insa) o sa gasesti una care-ti da libera 4 zile pe saptamana si iti cere sa lucrezi 1 zi, atat de multi bani faci in ziua aia pt. firma ca nu-i nevoie de mai mult.

Hai sa mergem in Europa. A facut piata libera a muncii mai mult? Pai nu prea. Au dat mai degraba guvernele legi care obligau firmele sa acorde un numar fix de concedii in functie de contractu' colectiv national sau cum ii zice. Care-a fost rezultatu'? Alaturi de legile care fixeaza ajutor de somaj mai mare si imposibilitatea de a concedia decat f. greu plus salarii minime obligatorii mai mari, companiile americani raman mai competitive in fata celor europene. In Anglia daca refuzi 2 joburi ti-ai pierdut amaratu' de ajutor de somaj (sub 300 de euro) insa iti gasesti job in 2 saptamani. In Germania sau Franta, stai si 2 ani la somaj ca firmelor le e frica sa te angajeze ca nu te mai pot da afara.

Rhea a scris:

Dar poate americanii sunt suficient de bogati, in medie vorbind, incat sa plece in concediu anyway. Ei bine, pe anul 2006, 70% dintre americani fie nu si-au luat deloc concediu (fiindca au de platit rate si facturi ori fiindca sunt workaholici), fie si-au luat maximum o saptamana, insa ca sa-si viziteze rudele, nu pentru o vacanta propriu-zisa. 70%!!! Aceeasi proportie ca in Romania, unde 70% n-au plecat nicaieri anul asta, dar macar si-au luat concediu integral.

Stii cine-s turistii cei mai numerosi din Vestul Europei? Poate o sa te surprinde, da-s americanii. Si pana la urma, ca merg la rude si nu merg in Caraibe, e o chestie subiectiva, adica nu cred ca ne ajuta cu ceva.

Rhea a scris:

Dar cum stau ei cu concediile fara plata, medicale sau in interes de familie? Iata ce zice legea federala.  

Citat:

Covered employers must grant an eligible employee up to a total of 12 workweeks of unpaid leave during any 12-month period for one or more of the following reasons:
     - for the birth and care of the newborn child of the employee;
     - for placement with the employee of a son or daughter for adoption or foster care;
     - to care for an immediate family member (spouse, child, or parent) with a serious health condition; or
     - to take medical leave when the employee is unable to work because of a serious health condition.

Covered employers = firmele cu peste 50 de angajati; restul n-au nicio obligatie. Eligible employee = unul care a lucrat macar un an la compania respectiva.

Dar ce spune legea asta, de fapt? Ca o companie cu peste 50 de angajati trebuie sa-ti pastreze locul de munca 12 saptamani, daca a dat boala peste tine sau nasti un copil. Nu trebuie sa-ti plateasca nimic (cu asta sunt de acord) si nimeni n-o impiedica sa angajeze pe careva temporar in locul tau. Dar: concediu de maternitate si concediu medical de maximum 3 luni, dupa care poti fi dat afara in mod legal? Thanks, no.

Spre surpinderea ta, in Europa de Vest e la fel. Nu poti sta mai mult de 3 luni acasa cand nasti. Asta n-o stiai! Doar in Romania stai pana la 2 ani, si totusi, si totusi nu prea imigreaza nimeni dinspre Vest spre Romania, sau nu-s eu bine informat...

Citat:

N-as fi scris nimic din cele de mai sus (nu ma bucura catusi de putin smintirea americanilor de prea mult stres, munca si insecuritate sociala). Fiecare tara are problemele ei. Dar nu mai suport sa vad SUA pe post de model in ce priveste politica interna.

Nu te obliga nimeni sa lucrezi in felul asta. De ce nu faci o firma care lucreaza 2 zile pe saptamana de ex., si ofera 5 ani de concediu de maternitate. Pana la urma nu te opreste nimeni, nu? Orice om cu capul intreg (ca tot vorbeai mai sus de nebunii care imigreaza in State) o sa-ti spuna ca SUA e motorul economic al lumii de azi. Asta se poate schimba maine, nu-i batut in cuie. Insa deocamdata toata lumea trage cu urechea la ce fac americanii. Daca stranuta, aialalti fac gripa.

Dacian

Mie nu mi-ar placea sa traiesc in SUA. Prefer sa am mai putini bani si mai mult timp liber. Insa inteleg ca nu-s toti oamenii la fel ca mine. Unii vor in primul rand bani, masini scumpe, case luxoase. America pentru asemenea oameni este facuta.

Ba nu, mai este facuta si pentru putinii norocosi care fac ceea ce le place, pentru cei care nu pleaca in concediu fiindca le place mai mult munca lor decat vacantza.


_________________
"A sure way of climbing a hill in the fog is to proceed in a fixed direction until one ceases to ascend. Then, if one has not yet reached the top, one may continue the ascent in a direction at right angle to the previous direction" (a math book)

Exact, sunt de acord cu ce spui Raluca. La asta ma gandeam si eu in legatura cu ce spunea Rhea legat de vacanta si de ce concurenta de pe piata libera n-a reusit sa faca nimic in legatura cu concediile americanilor. Poate e si un stil de viata, adica multi acolo prefera sa lucreze putin mai mult si 15 zile de vacanta si 6 zile libere li se pare suficient. In acelasi timp au posibilitatea sa-si faca o mica afacere si sa ia mai multe zile de vacanta. Adica mi se pare ok ca ai libertatea asta: sa lucrezi sa te spetesti daca vrei sa faci bani sau sa lucrezi mai putin, castigi mai putin si mergi si in vacanta 1 luna. Nu trebuie sa traiesti asa, da' e important sa ai posibilitatea s-o faci daca vrei, nu?

In legatura cu SCHIP si de ce concurenta n-a reusit sa faca mai multe in legatura cu pretul asigurarilor, n-am raspuns. Totusi, cunosc persoane care lucreaza in State si care au asigurari excelente pe care compania unde lucreaza le ofera angajatilor.

Dacian

Citat:

Poate e si un stil de viata, adica multi acolo prefera sa lucreze putin mai mult si 15 zile de vacanta si 6 zile libere li se pare suficient. In acelasi timp au posibilitatea sa-si faca o mica afacere si sa ia mai multe zile de vacanta. Adica mi se pare ok ca ai libertatea asta: sa lucrezi sa te spetesti daca vrei sa faci bani sau sa lucrezi mai putin, castigi mai putin si mergi si in vacanta 1 luna.

Dacian, m-ai innebunit. N-ai nicio libertate sa mergi in vacanta o luna, chiar daca preferi sa castigi mai putin!!! Nu exista nicio lege care sa fixeze durata concediului de odihna neplatit: e la intelegere intre angajat si angajator. De obicei ti se ofera cam doua saptamani, dar nu consecutiv. Iei o saptamana in aprilie si una in august.

In chestia turistilor: numai 18-20% dintre cetatenii americani au pasapoarte (fata de 40-60% in alte tari OECD), iar dintre astia foarte multi sunt imigranti legali, care si-au facut pasaport ca sa poata calatori in tara de origine. Americanii calatoresc foarte putin in strainatate, dar asta nu-i semnificativ, fiindca a te duce pe alte continente e obositor si costisitor. Dar este semnificativ ca o majoritate importanta nu-si iau deloc concediu sau se reped doar cateva zile la neamuri.

Citat:

Hai sa mergem in Europa. A facut piata libera a muncii mai mult? Pai nu prea. Au dat mai degraba guvernele legi care obligau firmele sa acorde un numar fix de concedii in functie de contractu' colectiv national sau cum ii zice.

Exact.  

Citat:

Care-a fost rezultatu'? Alaturi de legile care fixeaza ajutor de somaj mai mare si imposibilitatea de a concedia decat f. greu plus salarii minime obligatorii mai mari, companiile americane raman mai competitive in fata celor europene.

Cum masori asta? Cu GDP? Atunci, Uniunea Europeana e inaintea SUA. Sau masori cu GDP per capita? Atunci, trei tari europene au devansat SUA anul trecut: Luxemburgul (ciudat   ), Irlanda si Norvegia!

Citat:

Calitatea serviciilor medicale acolo e f. buna, e un motor care trage dupa el o gramada de firme si creeaza o gramada de joburi (al meu de ex.  ), cele mai mare centre de cercetare in domeniu sunt acolo, insa costa f. mult. Asa ca nu-s chiar mituri, e adevarat.

Sincer, nu inteleg ce spune numarul de firme straine pe care le tine in spinare sistemul de sanatate despre gradul de acces al cetateanului american la servicii medicale. Mie personal nu-mi spune nimic.

Cand vorbeam de mituri, m-am referit la mitul concurentei, care ar rezolva oriunde lucrurile. In domeniul medical nu este asa, chiar daca situatia e mult mai buna decat acum 50 de ani – in SUA si in restul lumii.

Eu am doua explicatii cu privire la ritmul foarte lent in care se ieftinesc medicamentele, aparatura medicala – si, in consecinta, asigurarile. Concurenta intre firme cred ca e foarte slaba, pentru ca pacientul e o persoana prinsa la ananghie. E in alta situatie decat clientul din magazin, care cumpara sau nu cutare produs, in functie de bugetul personal. In general, pacientul plateste vrand-nevrand, si atunci de ce sa-ti bati capul cu ieftinirea "marfii medicale"? Investesti cate ceva in directia asta, dar mult mai putin decat se intampla in alte ramuri. Altfel, e inexplicabil de ce un fleac precum repararea danturii (unde nu mai e nevoie practic de cercetari) costa asa mult, in SUA si oriunde.

A doua explicatie: furnizorii de marfuri si servicii medicale nu-si pot mari piata prin ieftinirea acestora. Numarul bolnavilor nu creste spectaculos de la un an la altul, asa cum ar creste numarul cumparatorilor de computere, daca le-ai vinde mai ieftin. Si-atunci, cum sa obtina ei profit? Adesea o fac prin inventarea unor medicamente cu nimic mai breze decat predecesoarele lor (un banal hipotensiv, de pilda), dar pe care – fiind noi – le ridica in slavi si le vand mai scump.

Pe scurt, cred ca piata medicala are niste caracteristici datorita carora concurenta nu are acelasi efect ca in alte sectoare. De-aici faptul ca, grosso modo, sistemul privat american nu e mai bun decat sistemele de stat ori mixte din tari europene bogate. Ba, s-ar putea sa fie mai prost. Evident ca vorbesc de ingrijirea medicala per ansamblu, nu de tehnici medicale de varf ori de cercetare fundamentala.  

......

Citat:

Spre surpinderea ta, in Europa de Vest e la fel. Nu poti sta mai mult de 3 luni acasa cand nasti. Asta n-o stiai!

Mai citeste. Ma mir cum ai putut sa-ti imaginezi macar ca europenii au legislatia inumana a SUA in acest domeniu  

Rhea a scris:

Cum masori asta? Cu GDP? Atunci, Uniunea Europeana e inaintea SUA.

La ce populatie? UE are aproape 500 de milioane de locuitori. SUA are cam 300 de milioane. Au PNB-ul aproape egal. Way to go, UE!


_________________
"Later I watched you in Marseilles / disappearing in the din, not turning back,
and I who loved only the sea's expanse / now say I could have loved you too."

Poate ai observat din mesajele anterioare ca Dacian nu prea simpatizeaza proportionalitatea   . De-aia am dat si GDP, care nu spune nimic. Dar apoi am mentionat si GDP per capita.

Rhea, ai dat exemplu un paradis fiscal, un free-market heaven si Arabia Saudita a UE. Wake up.

Edit: Pardon, Arabia Saudita a Europei. Ptiu, drace, ca zici ca-s Elena Udrea!


_________________
"Later I watched you in Marseilles / disappearing in the din, not turning back,
and I who loved only the sea's expanse / now say I could have loved you too."

Sunt treaza.  

Dar iata ca, in trei tari europene, GDP per capita e mai mare ca in SUA - ceea ce demonstreaza ca nu-i nevoie sa muncesti pana iti vine rau. Mai sunt si alte modalitati de a ajunge competitiv, in ciuda legislatiei care protejeaza dreptul omului la concediu.

Acum insa, trecand la UE si SUA, e clar care e pe locul I. Dar, daca ma intrebi pe mine, a avea cel mai mare PNB pe cap de locuitor nu e lucrul prioritar in viata... mai ales cand, in realitate, el se traduce cam asa: primii 10% (cei mai bogati) au in SUA de circa 16 ori mai mult decat ultimii 10% (cei mai saraci), pe cand in Europa prima categorie are un venit de numai 5-9 ori mai mare decat ultima.

dfiordean a scris:

O intrebare ramane: piata si concurenta de-a lungul anilor n-a reusit sa ofere asigurari de sanatate pt. cei cu venituri f. mici. Fundatiile se pare ca nu-i satisfac suficient, ceea ce-i face pe aia 7 din 10 sa spuna: da, SCHIP e bun pt. cei saraci. De ce?

Dacian

Nu stiu exact care e procentul de asigurati de sanatate in SUA - cu atat mai putin in randul paturilor cu venituri mai mici. O sa incerc sa gasesc date. E important de retinut ca SUA nu are un sistem uniform obligatoriu de asigurari de sanatate publice - asta vor acum democratii sa introduca; exista mai multe programe catre categorii tinta (mame singure etc) sau asigurarii pentru anumite tipuri de tratatemente care sunt sustinute de guvernul federal si de guvernele statelor si exista pe de alta parte un sistem de asigurari de sanatate foarte extins oferit de angajatori, cu care din pacate sunt probleme deoarece a aparut tot ca urmare a unor constrangeri orchestrate de stat in timpul celui de-al doilea razboi mondial.

Este totusi important sa observam, pe de alta parte, doua lucruri :

1. chiar daca ai o asigurare publica de stat si un drept constitutional la servicii de sanatate, cum e in Romania, asta nu se traduce deloc, in mod obligatoriu - ba dimpotriva, tinde sa se intample exact contrariul - intr-un acces efectiv la servicii medicale, cu atat mai putin eficiente si de calitate; sa nu ne inchipuim deci ca americanii fara asigurari medicale sunt chiar la mila primei epidemii de gripa.

2. costul asistentei medicale in SUA a crescut constant in ultimele decenii, concomitent cu cresterea cheltuielilor publice (federale si a statelor si municpiilor) in domeniu si a inmultirii reglementarilor in domeniu (testarea medicamentelor, certificarea medicilor, dreptul la practica, intrarea in profesie etc). Este clar ca efectul cumulat al interventiilor guvernamentale a cauzat atat cresterea costului asistentei medicale cat si deficitele din anumite domenii (lipsa de medici etc etc) : dupa spusele unui american, lucrul acesta se vede foarte bine deoarece in domenii precum medicina alternativa, homeopatie, chirurgie plastica sau oftalmologice, in aceiasi perioada, preturile au scazut dramatic. Care e misterul ? - Simplu, aceste servicii medicale nu sunt acoperite de nicio asigurare medicala publica sau oferita de o mare coporatie caci atat una cat si alta (din motive legate de cadrul creat de stat, in al doilea caz), ca third payment system, deresponsabilizeaza consumatorul de asistenta medicala, socializeaza costuri si ca urmare creaza tragedii ale comunelor in domeniu.



O vizionare a reportajelor lui John Stoessel despre sanatate, create ca un raspuns la filmul isteric al lui Michael Moore, Sicko(in care, incredibil, dar adevarat, este laudat sistemul de asistenta medicala cubanez ca fiind, alaturi de cel francez printre cele mai bune din lume !),  iti poate oferi mai multe informatii : Sick in America

----------------

Cat despre munca si epuizare in SUA...tara este foarte mare si foarte diversa. Sunt sigur ca exista locuri prin Montana sau Colorado unde, chiar daca ai Chevrolet si televiziune prin satelit, viata nu e mai putin pasnica si mioritica ca in Apuseni. Sa nu facem judecati grabite.

Si, in orice caz, 20 de zile de concediu legal pe an in Romania + 1decembrie + ziua muncii + Craciun si Anul Nou, 2 zile (sper ca nu gresesc si n-am uitat nimic) nu e tocmai paradisul lenesilor. Cred ca americanii, chiar si fara sarbatori legale (off uite ca se poate undeva, nu se da tot si toate pe lume de la Guvern !), nu sunt chiar asa departe de cele 25 de zile de concediu pe an din Romania.


_________________
"Men cannot be made happy against their will." -
Ludwig von Mises, Liberalism

Rhea a scris:

Dacian, m-ai innebunit. N-ai nicio libertate sa mergi in vacanta o luna, chiar daca preferi sa castigi mai putin!!! Nu exista nicio lege care sa fixeze durata concediului de odihna neplatit: e la intelegere intre angajat si angajator. De obicei ti se ofera cam doua saptamani, dar nu consecutiv. Iei o saptamana in aprilie si una in august.

Ba da, ai. Poti sa-ti iei vacanta 1 an de zile daca vrei, da' nu castigi mai nimic in perioada aia. Ca e o optiune mai putin interesanta, e altceva. Chiar am citit deunazi ca in Olanda muncitorii au acceptat urmatoarea situatie: angajatorii le-au propus angajatilor sa stea mai mult la lucru (in loc sa-si ia concedii) si ei sa-i plateasca un pic mai mult pe zilele alea decat pt. celelalte zile. Adica nu-i obliga, au negociat. Ghici ce-au ales muncitorii?

Dacian



Ultima modificare efectuată de către dfiordean la Sâm Oct 06, 2007 3:09 pm, modificat de 1 dată în total

Rhea a scris:

Sincer, nu inteleg ce spune numarul de firme straine pe care le tine in spinare sistemul de sanatate despre gradul de acces al cetateanului american la servicii medicale. Mie personal nu-mi spune nimic.

Ce inteleg eu ii cam asa: institutele astea trag cercetarea mondiala dupa ele, multi cercetatori europeni prefera sa mearga acolo sa lucreze ca au conditii mult mai bune. Asta, cel putin teoretic, poate aduce in timp o ameliorare a serviciilor medicale si accesul la noi tehnologii care ne pota ameliora viata intr-o masura mai mare. E posibil sa nu se intample, ca asa cum am vazut costa f. scump si putin (cel putin deocamdata) beneficiaza de ele. Pe de alta parte creeaz joburi, eu pot de ex. sa-mi permit sa zicem o asigurare medicala mai buna ca am job (datorita sitemului de-acolo) decat dac-as fi fost somer.

Rhea a scris:

Eu am doua explicatii cu privire la ritmul foarte lent in care se ieftinesc medicamentele, aparatura medicala – si, in consecinta, asigurarile. Concurenta intre firme cred ca e foarte slaba, pentru ca pacientul e o persoana prinsa la ananghie. E in alta situatie decat clientul din magazin, care cumpara sau nu cutare produs, in functie de bugetul personal. In general, pacientul plateste vrand-nevrand, si atunci de ce sa-ti bati capul cu ieftinirea "marfii medicale"? Investesti cate ceva in directia asta, dar mult mai putin decat se intampla in alte ramuri. Altfel, e inexplicabil de ce un fleac precum repararea danturii (unde nu mai e nevoie practic de cercetari) costa asa mult, in SUA si oriunde.

A doua explicatie: furnizorii de marfuri si servicii medicale nu-si pot mari piata prin ieftinirea acestora. Numarul bolnavilor nu creste spectaculos de la un an la altul, asa cum ar creste numarul cumparatorilor de computere, daca le-ai vinde mai ieftin. Si-atunci, cum sa obtina ei profit? Adesea o fac prin inventarea unor medicamente cu nimic mai breze decat predecesoarele lor (un banal hipotensiv, de pilda), dar pe care – fiind noi – le ridica in slavi si le vand mai scump.

Nu-i prea solida argumentatia. Adica pana la urma in Europa tot atata costa ziua de spitalizare si medicamentele (si asta iti spun cu siguranta din experienta profesionala), doar ca factura se imparte la mai multi (evident, cu datoriile pe care le au sistemele europene).
Pe de alta parte, economistii ne-ar spune ca acolo e o cerere f. mare de asigurari la preturi mai mici, da' nu este nici un investitor capabil sa le ofere. Eu totusi las intrebarea deschisa.

Dacian

Rhea a scris:

Mai citeste. Ma mir cum ai putut sa-ti imaginezi macar ca europenii au legislatia inumana a SUA in acest domeniu  

Ia mai citeste si tu. Lipsa legislatiei (si intelegerea dintre tine si patron) nu inseamna legislatie inumana. Adica nu-nteleg, pana la urma de ce nu poti negocia 10 ani de concediu de maternitate? Te opreste legislatia? Ca nu-nteleg...

Uite-aici cat stau frantuzoaicele acasa.

Citat:

Le code du travail fixe un congé obligatoire de 8 semaines : 2 avant l'accouchement et 6 après la naissance

Adica legea spune ca poti sa stai acasa 2 luni: 2 saptamani inainte si 6 dupa nastere.

Citat:

Votre congé peut être allongé si votre état de santé l'exige, mais seulement sur l'avis de votre médecin ou de votre sage-femme. Vous pouvez alors bénéficier de 2 semaines supplémentaires avant votre accouchement et de 4 semaines après

Traduc aprox., daca starea de sanatate o cere si cu avizul unui medic, se poate prelungi inca 1 luna jumate: 2 sapt. inainte si 4 dupa. In conditii normale insa, e 2 luni. Adica ce-i asa genial fata de legislatia SUA care da 3 luni (chiar un pic mai mult), si-ti permite sa negociezi cat vrei tu cu patronu'?

Da' hai sa ramanem la astea cu medicamentele si SCHIP ca intr-adevar ii problema. Il asteptam pe magistre cu datele (da! stiu si eu ca e f. dificil sa intri cu produse si servicii pe piata americana din cauza FDA-ului, e f. regularizata treaba si probabil o buna parte din costurile cu certificarile si procedurile pe care le fac firmele se reflecta in preturi, insa exista poate si alti factori importanti).

Dacian

Vroiam sa mai adaug ceva: in Canada de ex., imi spunea persoana cu care vorbeam deunazi (in Europa se intampla cam la fel), se intampla din ce in ce mai frecvent sa astepti 6 luni / 1 an ca sa ajungi la un specialist.
Inca ceva: ca sa beneficieze de concediu si zile libere, francezii au dat o lege unde anumite sectoare lucreaza 35 de ore pe saptamana. Asta face 2 zile de concediu in plus (platite) pe luna. Spitalele franceze datoreaza angajatilor peste 1 miliard de euro (zile de concediu) si n-au bani sa le plateasca. Solutia pa care-au gasit-o ii sa-i trimita la pensie mai repede. Rezultatu'? Raman fara medici si alea 6 luni de care vorbeam mai sus o sa devina 2 ani in viitor. Sunt deci efectele produse in cazu asta in favoarea pacientilor sau nu prea?

Dacian

Citat:

Nu-i prea solida argumentatia. Adica pana la urma in Europa tot atata costa ziua de spitalizare si medicamentele (si asta iti spun cu siguranta din experienta profesionala)...

Dar nici n-am zis altceva. Incercam sa-mi dau seama de ce costurile pentru sanatate cresc mereu, indiferent daca e vorba de sistemul privat sau public.

Sunt multe cauze, nu doar intensitatea redusa a concurentei intre firme sau faptul ca nu poti sa-ti maresti sensibil numarul cumparatorilor de medicamente, chiar daca le ieftinesti. (O sa furi cativa de la alte companii, dar nu prea multi; omul e conservator in domeniul asta: daca te-ai obisnuit cu aspirina Bayer, de exemplu, n-ai sa te repezi la alta aspirina numai fiindca e cu 10% mai ieftina).

Alta cauza e ca marile companii, americane sau europene, trebuie intr-adevar sa finanteze cercetarea - motiv pentru care nu-si permit sa ieftineasca semnificativ produsele curente. Adaug aici: a fost criticat (l-as critica si eu) faptul ca pe piata SUA intra foarte greu produse straine. Da, dar daca piata ar fi complet libera, medicamente banale si ultra-testate din Romania, Egipt, India s.a.m.d. ar da o asemenea lovitura industriei farmaceutice americane, incat ma intreb de unde ar mai scoate ea bani pentru cercetare. Ne invartim intr-un cerc vicios.  

Cauza cea mai perversa insa, asa cum a sesizat Magistre, o reprezinta terta parte:
- statul in sistemul de stat, unde banii sunt prost gestionati sau sterpeliti;
- companiile de asigurari in sistem privat, care urmaresc profituri mari.

Din doua rele, si pana la gasirea unei solutii, eu prefer sistemul public pentru aceasta piata cu totul speciala, pentru ca:

Citat:

... factura se imparte la mai multi (evident, cu datoriile pe care le au sistemele europene).

... si nu ajungi la faliment in cazul unei boli pe care n-o acopera asigurarea.

PS. Prefer sa existe un sistem public acoperitor pentru toate serviciile posibile, si, alaturi de el, cabinete si clinici private.

Rhea, in Luxembourg se fac mii de dealuri pe zi din care se ciupeste o mica fractie, oamenii sunt specialisti in finante; bancile lor, din cate stiu, sunt extrem de safe pentru oricine are bani si nu vrea sa stie nimeni de ei, daca nu ma insel sunt singura tara care nu a semnat nu stiu ce act care ii obliga sa divulge date despre deponenti. Irlanda e cum e in primul rand pentru ca firme precum Microsoft, Oracle, IBM vand prin tara asta tot ce desfac in UE; Irlanda a crescut enorm pentru ca au stiut sa profite de banii americanilor, ironic, nu? Norvegia este - cum zise Tom, calcand pe urmele Lenutei lol - petrolista.

Din date, oricum, e destul de greu de tras concluzii.

Mai bine sa vorbim despre experientele de zi cu zi. Uite, eu am trait in Irlanda o perioada si vreau sa ti spun ca mi se pare o tara inapoiata. Infrastructura e proasta, locuintele mici si extrem de scumpe, criminalitatea mare, sistemul medical e sinistroid si ultrascump/prohibitiv, multe servicii sunt superscumpe si industrii necompetitive - ei vorbesc despre rippoffireland intr-un cuvant.

America poate fi nasoala sau misto, depinde unde ce cum cand etc. Este evident tara cu cea mai mare eterogenitate, gasesti absolut orice pentru oricine la orice nivel. In America, practic, poti sa-ti castigi o paine cu mare usurinta, asa cum poti sa ti pierzi un job foarte simplu. Poti sa muncesti mai mult sau mai putin, intotdeauna, dar absolut intodeauna, depinde de tine. Vrei sa muncesti putin? Te faci medic stomatolog si bagi 6 ore / zi. Sau coafeza. Sau vanzator la magazin. Sau receptionist. Sau sofer de tir. Daca nu, nu te opreste nimeni, dar absolut nimeni, sa incerci mai mult. Cine a fost / trait in America stie ca nu spun prostii.

Dar exista o multime de locuri pe pamantul asta unde poti trai bine chiar fara sa muncesti pana stai in cap. Insa depinde de ce skills ai si cat de safe e industria ta. Adica, iti asumi riscul sa tragi lejer cand ai 20-30 ani, cand stii ca la 40 ani, daca esti concediat si nu estin forma, s ar putea sa ti gasesti greu ceva? Nu stiu, ma gandesc ca depinde de ce obligatii ai. Daca esti destul de tare ca sa faci bani cand esti tanar, sa iti iei o casa buna, sa pui niste bani deoparte, e okay, o lasi incet dupa 10-15 ani. Te retragi la Chamonix la 40 si traiesti inca 60 ani. Dar cei mai multi trag totusi pana pe la 60, au un fond de pensii de 500-1 milion si o mai duc inca 30-40 ani dupa aia, bine-mersi.

Gandesc si eu cu voce tare...

Zic ca cea mai buna treaba pe care o poti face este sa tragi foarte tare, da' foarte tare, de pe la 17-18 ani pana pe la 35-40. Si sa faci tot ce mai greu, mai dur... sa iti impingi limitele fara mila, si, well, sa iti faci rost de bani si sa iti faci o situatie cat mai buna. Eu asa m-as uita la tarile astea, m as uita sa vad, bun, vreau sa fac asta si pe dincolo, ia sa vad, unde castig mai mult? Sunt ITist bun, ce fac, ma duc in Bulgaria sau in Irlanda? Sunt medic, ma duc la Bucuresti sau la Londra? Sunt tamplar, ma duc la Focsani sau la Roma? Sunt economist, merg in Franta sau in State? Zic asa, la intamplare. Mergi unde e payofful mai mare, si bine faci...

Eu zic ca US sunt foarte tari pentru ca platesc super bine. Uite, faci un PhD in economics si bagi 150k / an si vacante carca. Daca esti activ, mai scrii o carte, mai bagi 200-300k, mai bagi o consultanta - urci la 100-200 plus pe an. Daca esti bun, stai in sistem si ajungi la 40 ani cu un milion in banca. Daca nu, ajungi la 60 an cu un milion in banca. Sau orice vrei tu, da' destept sa fii - sunt bani in US pentru toti baietii si fetele destepti/destepte.

Uite, citeam ce probleme au in Italia, ca doar vreo cincime din cei care studiaza in US se mai intorc in Italia, si astia pentru ca ii bat parintii daca nu o fac. De ce? Pentru ca in US sunt platiti de 2-3 ori mai bine decat in Italia. Oamenii vor sa munceasca in US pt 10-15 ani, si apoi se intorc cu milionul la Sienna sa isi faca siesta. Sau la Verona. Sau la Napoli (mama, ce misto e Italia!)

Sau mergi la Dubai, faci bani - da' sterg cu tine pe jos arabii, sa stiti. Muncesti 7/7 si afara sunt peste 50 grade - intrebati i pe cei care au fost pe acolo, sau cititi pe forumuri ce spun expatii. Si viata e naspa rau, pe ansamblu, printre arabi, sunt foarte aroganti si shemekeri. Si au adviseri americani.

Sau te duci in Brazilia si incerci sa faci ceva pe acolo. Cel mai bine e sa iti iei un pic de pamant cu 1 eur/ sqm, sa iti faci o casuta de 10 mii dolari pe malul oceanului si sa zbori low-cost cat de des poti. Stiu pe unul care face asta - da' banii si i face tot in State.

Sau vinzi software in China - stiu pe unul care face asta. A dat un bulan peste el - da' norocul si l mai face si omul. Acu' trage ca disperatu' sa vanda 2-3 ani, ca vrea sa se retraga, nu mai poate. Are vreo 45 ani si nu are copii. Vede numai programare non-stop. Cand il suni scrie coduri. Sau negociaza ceva. Are un apartament la bloc pe aici prin Bucuresti, nu il intereseaza banii, culmea. Nu e intreg la cap, cred. Ironic e ca firma prin care vinde el in China e americana.

Adica sunt povestile astea cu ce face unul, altul... si iti dai seama, mergand pe fir, ca oamenii care isi incearca norocul ajung pana la urma sa faca, intr un fel sau altul, un business cu americanii. In ce industrii poti excela fara sa gasesti ca esti cel mai bine platit de americani, Rhea?

Bun, sistemele medicale... dar asta e o poveste foarte complexa, pentru ca multi dintre cei care nu au asigurari refuza sa o faca, nu e vorba ca nu isi permit. Se gandesc ca de ce sa dea un ban pe asigurari, ca sunt sanatosi-tun, mai bine tin la banca, sau isi cumpara o masina noua, sau mananca mai mult. Uite, multi mexicani nu au asigurari in US, dar sunt si foarte obezi pt ca mananca de rup si nu fac sport. Daca ar taia 1/2 din ce halesc, si ar plati fara probleme o asigurare de baza. Sau daca si ar lua masini mai mici, la fel. Adica trebuie sa te uiti si la chestiile astea micro, sa intri in capul omului, sa ii intelegi (i)rationalitatea si sa vezi ce se intampla cu grupuri mai mari de oameni care traiesc impreuna, cum se conving ei unii pe altii ca unele chestii sunt okay (nu iti lua asigurare medicala, ia ti SUV, sau nu merge la scoala, ci stai pe strada) dar cum se agrega niste efecte si rezulta niste byproducts de genul n milioane nu au asigurari medicale. US sunt o tara libera, after all, traieste fiecare cum doreste, intre limite foarte largi.