Cristi Preda (fiindca tot a fost pomenit pe-aici la sfirsitul anului trecut) - Unde incepe modernizarea?

Cristian Preda a scris:

O întrebare utilă ar fi, de pildă, următoarea: nu cumva este momentul și pentru modernizarea partidelor, nu doar a statului despre care vorbesc respectivele partide?

Cristi Preda, europarlamentar PDL, sustine reformarea partidului din care face parte. Eu, fara sa fiu membru al vreunui partid, sustin reformarea PNL. Amindoi avem sanse nule sa fim auziti .


_________________
Give me the judgment of balanced minds in preference to laws every time.
Codes and manuals create patterned behavior. All patterned behavior tends
to go unquestioned, gathering destructive momentum. (Darwi Odrade, DUNE)

Cristi Preda mi se pare ca are calitatile unui leader de mare angajament (I love this guy, are un umor teribil). Are experienta politica in Europarlament i.e. el, ca si altii care au trait multi ani in tari civilizate, stie ca in Romania se face politica de secol 19, nu 21. Pot sa inteleg ca este frustrat sa fie inconjurat de un numar de oameni care cred ca a face politica inseamna fie a scoate profit privat, fie a executa ordinele unui conducator cu mana de fier.

Partidele romanesti nu au gena democratiei - sunt paradite, au adeneul defect. Este nevoie de doua noi partide in Romania - unul socialist, celalalt liberal. In cel liberal eu m-as inscrie imediat.


_________________
Avem legi, dar nu avem dreptate. Coruptia trebuie starpita.

Cataline, orice partid nou infiintat presupune niste surse de finantare imense pentru initia dezvoltarea structurilor teritoriale - absolut necesare pentru a avea macar o sansa fata de cele existente. Presupunand ca acele resurse ar fi posibil de obtinut - la urma urmei, banii in sine nu sunt niciodata o problema, primii membri din linia a dooa care s-ar inscrie ar fi cu certitudine fosti activisti de toate culorile politice care nu si-au gasit locul in partidele mari de pe esichierul politic, demisionari care faceau opozitie interna prin aceleasi partide mari si sar intr-o noo barca pentru vreo sansa, alte personaje cu oaresce notorietate, de anvergura si calitate mediocra care inca nu s-au angrenat politic. Rezultatul ar fi un partid absolut identic ca structura cu cele pe care se presupune ca ar trebui sa le inlocuiasca, cu mentiunea ca ar beneficia de un suport electoral suplimentar "natural", reprezentat de cei care nu voteaza de obicei, in functie de orientarea si valoarea doctrinei propuse si de calitatea membrilor fondatori - linia 1.

Am vazut procesul live la PIN, PVS (un partid infiintat de Pavel Corut) si PLD. Ar fi fost interesant cum s-ar fi dezvoltat PLD-ul lui Stolojan, daca nu ar fi existat fuziunea. Parerea mea ca la urmatoarele alegeri ar fi obtinut un scor mult mai mic decat acel 7% de la Europarlamentare.

Singura solutie viabila pentru crearea de partide noi este prin reformarea unora existente, cu structuri puternice in teritoriu. Uite, in PDL vad ca se misca ceva. Sa vedem rezultatul.


_________________
Thy true color is as clear as light...

Multe voci, putine voturi. Eficienta PDL e legata in mare masura de absenta democratiei interne. Cristian Preda a ajuns europarlamentar nu atat datorita calitatilor sau harismei personale, cat datorita acestei eficiente.

Asta pe de o parte. Pe de alta parte, Cristian Preda nu este un inocent. Daca PDL n-a reusit sa se reformeze pana acum (ba, dimpotriva, a devenit, pe anumite segmente, o mafie profesionista), asta s-a facut cu asentimentul si cu sprijinul lui.

Ce face el acum este ori un efort de reabilitare personala, de pe pozitia invulnerabila de parlamentar european (mai are inca patru ani de mandat, daca nu ma-nsel), ori o miscare dintr-un joc de alta natura, legat de viitoarele alegeri interne din PDL.


_________________
"A sure way of climbing a hill in the fog is to proceed in a fixed direction until one ceases to ascend. Then, if one has not yet reached the top, one may continue the ascent in a direction at right angle to the previous direction" (a math book)

Incep sa-mi explic de ce Preda continua sa delireze despre controlul lui Patriciu asupra PNL: incearca sa inlature anumite suspiciuni. Uitati-va la papionul pe care i l-au pus colegii de partid (vezi blogul lui riddick) in poza asta:






_________________
"A sure way of climbing a hill in the fog is to proceed in a fixed direction until one ceases to ascend. Then, if one has not yet reached the top, one may continue the ascent in a direction at right angle to the previous direction" (a math book)

Catalin a scris:

Cristi Preda mi se pare ca are calitatile unui leader de mare angajament (I love this guy, are un umor teribil).

Nu, nu are (nu ma refer la umor). Este doar un politician de calitate. A nu se connfunda.

Intrebarile mele legate de Congresul PNL.

PS KDream, de ce m-ai pus sa scriu chestiile alea despre doctrina?


_________________
Give me the judgment of balanced minds in preference to laws every time.
Codes and manuals create patterned behavior. All patterned behavior tends
to go unquestioned, gathering destructive momentum. (Darwi Odrade, DUNE)

Poate ma limpezeste cineva... Ce face, precis, Crin Antonescu pentru a elimina coruptia endemica din abjectul sistem politic in care activeaza? Mie nu mi se pare ca poti fi politician liberal intre hoti, decat daca te iei de gat cu ei. Dar nu la modul pupat piata independentii.


_________________
Avem legi, dar nu avem dreptate. Coruptia trebuie starpita.

Da, Catalin, asa e, doar ca intrebarea e cine sunt hotii.

Liviu Antonesei a scris:

E uluitor, jenant şi jegos şi aproape rămâi fără cuvinte. În România tocmai s-a petrecut o transmutaţie alchimică, a fost descoperit locul geometric în care mica corupţie, corupţia mijlocie şi marea corupţie şi-au dat mâna producând o veritabilă corupţie de sistem, în care corupţii şi corupătorii par să se fi îmbrăţişat pentru eternitate, în care spiritul civic a fost spectaculos deturnat împotriva civismului însuşi. În opinia mea, am intrat deja în metastază şi chiar nu văd ce operaţie miraculoasă ne-ar mai putea salva. Şi, apoi, ne mai mirăm că Europa nu doar că „stă cu ochii pe noi", dar deja ne priveşte ca pe un fel de corp străin şi periculos pentru propria sa integritate.

_________________
Give me the judgment of balanced minds in preference to laws every time.
Codes and manuals create patterned behavior. All patterned behavior tends
to go unquestioned, gathering destructive momentum. (Darwi Odrade, DUNE)

Citat:

Orice mi-aş fi putut imagina, dar să apelezi la protestul civic şi la conceptul de „onoare" pentru a proteja corupţia şi pe corupţi n-aş fi crezut că suntem în stare. Cât de tulburate, cât de răsturnate cu cracii în sus pot fi nişte valori ce păreau sigure, indiscutabile, pentru a se petrece aşa ceva?

, din acelasi articol.

Pestele de la cap se impute. In fiecare zi, liderii din Bucuresti dau exemple proaste celor din tara.

Avem lupi paznici la oi, cam asta este treaba.

Ce este de facut? Doua partide tinere, viguroase, unul de stanga si celalalt de dreapta, in care sa intram noi, oamenii destepti si cinstiti, care putem face o societate din satra asta imputita.


_________________
Avem legi, dar nu avem dreptate. Coruptia trebuie starpita.

...Sau mai degraba avem lupi paznici la lupi.

Ce incercam sa sugerez e ca problema s-ar putea sa fie mai complicata. Rezolvarea ei tine de chestiunea "binelui comun" si de cea a institutiilor si normelor care fac posibile crearea unui spatiu public si reproducerea lui. Reformulata in termeni tehnici, intrebarea ar suna cam asa: cum putem iesi sdntr-o stare de anarhie criminala (starea naturala hobbesiana)? Sau: cum se creeaza un polis?

E probabil ca liberalismul, in oricare dintre versiunile lui, nu are un raspuns adecvat la intrebarea asta - pentru ca el e interesat in primul rind de binele individual si de interesul privat. Piata libera nu este un polis, iar cetateanul inteles ca individ inzestrat cu anumite drepturi - drepturi pe care si le exercita in spatii private - presupune mai degraba o definitie negativa a cetateniei (prin analogie cu distinctia dintre libertatea pozitiva si cea negativa).

Toti filosofii politici care au incercat sa raspunda la intrebarea de mai sus (Hobbes, Locke, Rousseau) au facut-o uzind de aparatul conceptual al republicanismului. Si e adevarat ca republicanismul pare mai apt sa ofere o solutie.

Problema este insa ca intre liberalism si republicanism sunt mari tensiuni, si ca cele doua viziuni par sa se excluda reciproc. Lucrul a fost remarcat inclusiv de Adam Smith, cind observa ca liberul comert are ca efect disparitia "virtutilor razboinice" si dezinteresul pentru "binele comun". Tocmai de aceea el pleda pentru educatia publica, ca instrument republican de cultivare a virtutilor cetatenesti.

Pe de alta parte insa, si intre liberalism si democratie au existat la un moment dat mari tensiuni. Cei mai multi filosofi liberali din secolul al XIX-lea erau in cel mai bun caz sceptici cu privire la posibilitatea de a combina viziunea liberala cu cea democrata. Totusi, cel putin di a doua jumatate a secolului al XX-lea, tensiunea nu mai pare sa aiba aceeasi acuitate. Intre timp, s-a vazut ca democratia liberala nu doar ca poate functiona, dar ca si functioneaza cel putin rezonabil de bine.

Ei bine, ma gindesc ca daca fuziunea dintre liberalism si democratie a fost o reusita, la fel ar putea fi si fuziunea dintre liberalism si republicanism.

Liberalismul nu poate produce cetateni in sensul pozitiv al termenului: indivizi inzestrati cu libertate politica, care sunt dispusi sa apere libertatea politica si care au, in consecinta, obligatia de a-si dezvolta anumite virtuti (capacitatea de a-si transcende propriul bine, capacitatea de a locui intr-un spatiu public, urbanitatea etc.).

Mai inainte de a fi democratii liberale, toate societatile ociidentale au fost, de la inceputul modernitatii si pina la un moment dat, societati republicane. Democratia si liberalismul au pus in umbra republicanismul, pentru ca acesta din urma nu era echipat (sau cel putin nu parea sa fie echipat) cu instrumentele necesare pentru a se putea reproduce in cadrul unei societati de masa. Dimpotriva, democratia liberala poate crea o ordine in care un numar indefinit de mare de indivizi sa poata coexista.

In ce masura republicanismul poate fi reinventat astfel incit sa fie functional intr-o societate cu un numar indefinit de mare de membri? In ce masura libertatea politica si virtutile ei pot fi acomodate cu democratia liberala? Pe scurt, in ce masura libertatea pozitiva (in sensul ei originar, dat de Constant) poate fi facuta sa coexiste benefic cu libertatea negativa?

Pentru ca abia atunci Romania va fi o societate, iar problema coruptiei, asa cum o percepem azi, s-ar putea sa dispara.

Cred asadar ca republicanismul trebuie sa fie cea de-a treia componenta a unei societati moderne. In consecinta, pentru liberali, noua frontiera doctrinara si intelectuala cred ca o constituie compatibilizarea viziunii liberale cu cea republicana si reciproc (asa cum in secolul al XIX-lea si in prima jumatate a secolului al XX-lea "frontiera" era compatibilizarea reciproca a viziunilor liberala si democrata).

In termeni politici si doctrinari, cred ca asta va fi miza acestui secol.

Pentru introducere in problema, iata articolul despre cetatenie din Stanford Encyclopedia of Philosophy.

Pentru o solutie ratata dar interesanta, un articol scris de doi tipi de la Yale (in fine, de o tipa si un tip). Solutia o cred "ratata" pentru ca autorii interpreteaza notiunea de "bine comun" ca fiind sinonima cu cea de "bine al majoritatii indivizilor", ceea ce e o eroare categoriala.

In fine, discutia e promitatoare si cumva de neocolit.


_________________
Give me the judgment of balanced minds in preference to laws every time.
Codes and manuals create patterned behavior. All patterned behavior tends
to go unquestioned, gathering destructive momentum. (Darwi Odrade, DUNE)

sorin a scris:

acesta din urma [i.e. republicanismul] nu era echipat (sau cel putin nu parea sa fie echipat) cu instrumentele necesare pentru a se putea reproduce in cadrul unei societati de masa.

De ce?


_________________
Avem legi, dar nu avem dreptate. Coruptia trebuie starpita.

Catalin a scris:

De ce?

Cea mai buna introducere la raspuns e articolul despre republicanism din SEP.

In linii mari, republicanismul se centreaza pe doua lucruri: design-ul institutional necesar pentru o societate libera si virtutile cetatenesti. In privinta design-ului institutional, el poate fi preluat fara probleme - si a si fost preluat.

SEP a scris:

Protecting citizens from the arbitrary power of their government through good institutional design represents perhaps the signature classical republican concern. Many of the standard devices for achieving this aim—the rule of law, the separation of powers, federalism, constitutionally entrenched basic rights, and so on—have been adopted by liberals and others.

Astazi, practic tot acest design institutional il consideram "liberal", pentru ca de vreo 200 de ani liberalii il sustin.

Deci design-ul institutional republican e perfect adaptat pentru societatea democratica de masa in care traim azi.

Cit priveste virtutile civice, o prima intrebare ar fi de ce am avea nevoie de ele. La urma urmei, se poate argumenta ca domnia legii si justitia independenta sunt instrumente suficiente pentru mentinerea si reproducerea unei societati libere. Nu e nevoie sa educam pe nimeni. Daca justitia isi face treaba, fiecare individ invata pe pielea lui ca trebuie sa respecte drepturile si libertatile celorlalti.

Totusi, se poate argumenta ca design-ul institutional si eficienta justitiei sunt necesare, dar nu si suficiente pentru a mentine si a reproduce o societate libera. Preiau argumentul din SEP:

SEP a scris:

However, contemporary civic republicans also recognize that these sorts of devices can only go so far. The basic reason for this is that, no matter how carefully designed, the operation and functioning of government necessarily entails considerable discretion on the part of public authorities (Pettit 1997; Richardson 2002). There are two especially prominent instances of this. First, it is clear that no matter how detailed and carefully-crafted it is, no system of explicit rules and regulations can possibly cover all contingencies and circumstances. It follows that discretionary authority must inevitably be left in the hands of courts, public agencies, and administrative bureaucracies. Second, even apart from this, there remains extensive discretion in the hands of legislatures to set public law and policy in the first place. A daily-changing system of rules is no better than having no rules at all.

In plus,

SEP a scris:

[...] it is worth mentioning the connection between civic virtue (both on the part of public officials and citizens in general) and the rule of law. The significance of the rule of law for republican liberty was discussed above; in the classical republican tradition, this was expressed as the “empire of law” ideal—the notion that in a free republic laws, not men, rule. Of course this cannot ever be literally true, but it can be approximated in a sort of artificial way, so that life can be experienced as if it were true within a given community. This requires, however, that the law be widely regarded as clear, predictable, and legitimate, and this in turn is possible only when there is a generally high level of compliance and when legal rules are embedded in a shared network of informal social norms.

Cu alte cuvinte, fara virtuti cetatenesti, "masinaria libertatii" se gripeaza. Pe de o parte nu mai exista un spirit comun de interpretare a regulilor publice; pe de alta, cum regulile nu pot exclude in intregime arbitrariul deciziei individuale, cum actiunea discretionara ("prerogativa", cum se numea pe vremuri) continua sa aiba rolul ei, pare limpede ca in lipsa anumitor virtuti aceste "spatii goale" se preschimba in haos, iar acest haos dizolva societatea. Romania e un bun exemplu in sensul asta.

Educatia acestor virtuti se poate face fara probleme acolo unde numarul oficialilor publici numiti sau alesi e relativ mic, si unde dreptul de vot e limitat. In conditiile astea se poate crea un fel de "spirit de corp". Totusi, democratiile liberale contemporane functioneaza cu drept de vot universal si cu un numar mare de oficiali (prea mare pentru a mai putea spera la formarea unui spirit de corp care sa cenzureze ispitele individuale).

Avem asadar o problema - si in sensul asta spuneam ca republicanismul nu pare sa fie echipat cu instrumentele necesare pentru a se putea reproduce in cadrul unei societati de masa.

Problema e ca "educatia de masa" e o contradictie in termeni. Masele nu pot fi educate. Ce merge la nivel "micro" nu mai functioneaza in lumea numerelor mari. Tocmai de-aia, din secolul al XIX-lea si pina in prezent, educatia a fost din ce in ce mai mult inlocuita cu instructia. Procesul a fost si ramine inevitabil. Prin comparatie cu o persoana educata din secolul al XVIII-lea, orice absolvent de la Harvard din zilele noastre face figura de necioplit, desi absolventul e infinit mai instruit decit persoana respectiva.

Suntem asadar intr-o dubla imposibilitate: e imposibil sa produci virtuti civice in proportie de masa si, pe de alta parte, e imposibil sa nu le produci (pentru ca fara ele societatea libera se destructureaza).

Exista totusi cel putin trei cai de a face ca virtutile civice sa fie intrucitva emulate intr-o democratie liberala: tribunalul cu juri, dezbaterea publica a proiectelor publice initiate de parlament sau de guvern si votul obligatoriu.

Niciunul din astea trei instrumente nu e insa perfect - si nici combinatia lor. Dar nu e cazul sa intru in detalii. Deocamdata, sper ca am raspuns inteligibil la intrebarea ta , asa ca ma pot opri aici.


_________________
Give me the judgment of balanced minds in preference to laws every time.
Codes and manuals create patterned behavior. All patterned behavior tends
to go unquestioned, gathering destructive momentum. (Darwi Odrade, DUNE)

Splendid! Thanks.

Reflectez...


_________________
Avem legi, dar nu avem dreptate. Coruptia trebuie starpita.

Catalin, daca-mi ingadui, uite si doua posibile puncte de plecare pentru reflectie. Primul e o analiza a notiunii de "civic duty". Pentru ca, intr-un fel, notiunea asta e cel mai greu de digerat de catre un liberal.

Notiunea este totusi interesanta si de neocolit. Pe de o parte, unele obligatii civice par sa poata fi asimilate cu sclavia. De exemplu, obligatia de a curata zapada de pe trotuarul din fata casei sau din parcare. E neclar daca obligatia asta reprezinta o forma de sclavie sau nu. Unii liberali radicali o interpreteaza fara echivoc ca fiind o forma de sclavie. Pe de alta parte insa, ea poate fi interpretata ca specie a obligatiei generale care incumba oricarui cetatean de a proteja spatiul public, si in sensul asta e o obligatie benigna.

In acelasi timp, unele obligatii par sa genereze drepturi. De exemplu, obligatia de a fi informat cu privire la regulile si deciziile publice pare sa genereze dreptul de a cere informatii autoritatilor (si obligatia acestora din urma de a le furniza intr-o forma cit mai accesibila si cit mai rapid).

Al doilea punct de plecare e o incercare de a defini notiunea de "liberal citizenship". Pentru ca daca notiunea asta poate fi definita intr-un mod necontradictoriu, atunci putem vorbi de virtuti civice liberale si de obligatii civice liberale. Iar daca putem vorbi de virtuti civice si de obligatii civice liberale, atunci liberalismul republican e perfect posibil - deci stim cel putin ca nu suntem in cautarea unei himere.

In fine, daca liberalismul republican are consistenta interna, nu ne mai ramine decit sa cautam paleta de mijloace practice prin care virtutile cetateniei liberale sa poata fi insusite si replicate de un numar cit mai mare de oameni.


_________________
Give me the judgment of balanced minds in preference to laws every time.
Codes and manuals create patterned behavior. All patterned behavior tends
to go unquestioned, gathering destructive momentum. (Darwi Odrade, DUNE)

...Un fel de continuare la cele de mai sus: John Stuart Mill - Considerations of Representative Government. Citez din Capitolul 1:

John Stuart Mill a scris:

On the other hand, it is also to be borne in mind that political machinery does not act of itself. As it is first made, so it has to be worked, by men, and even by ordinary men. It needs, not their simple acquiescence, but their active participation; and must be adjusted to the capacities and qualities of such men as are available. This implies three conditions. The people for whom the form of government is intended must be willing to accept it; or at least not so unwilling as to oppose an insurmountable obstacle to its establishment. They must be willing and able to do what is necessary to keep it standing. And they must be willing and able to do what it requires of them to enable it to fulfil its purposes. The word "do" is to be understood as including forbearances as well as acts. They must be capable of fulfilling the conditions of action, and the conditions of self-restraint, which are necessary either for keeping the established polity in existence, or for enabling it to achieve the ends, its conduciveness to which forms its recommendation.

The failure of any of these conditions renders a form of government, whatever favourable promise it may otherwise hold out, unsuitable to the particular case.

The first obstacle, the repugnance of the people to the particular form of government, needs little illustration, because it never can in theory have been overlooked. The case is of perpetual occurrence. Nothing but foreign force would induce a tribe of North American Indians to submit to the restraints of a regular and civilised government. The same might have been said, though somewhat less absolutely, of the barbarians who overran the Roman Empire. It required centuries of time, and an entire change of circumstances, to discipline them into regular obedience even to their own leaders, when not actually serving under their banner. There are nations who will not voluntarily submit to any government but that of certain families, which have from time immemorial had the privilege of supplying them with chiefs. Some nations could not, except by foreign conquest, be made to endure a monarchy; others are equally averse to a republic. The hindrance often amounts, for the time being, to impracticability.

But there are also cases in which, though not averse to a form of government — possibly even desiring it — a people may be unwilling or unable to fulfil its conditions. They may be incapable of fulfilling such of them as are necessary to keep the government even in nominal existence. Thus a people may prefer a free government, but if, from indolence, or carelessness, or cowardice, or want of public spirit, they are unequal to the exertions necessary for preserving it; if they will not fight for it when it is directly attacked; if they can be deluded by the artifices used to cheat them out of it; if by momentary discouragement, or temporary panic, or a fit of enthusiasm for an individual, they can be induced to lay their liberties at the feet even of a great man, or trust him with powers which enable him to subvert their institutions; in all these cases they are more or less unfit for liberty: and though it may be for their good to have had it even for a short time, they are unlikely long to enjoy it. Again, a people may be unwilling or unable to fulfil the duties which a particular form of government requires of them. A rude people, though in some degree alive to the benefits of civilised society, may be unable to practise the forbearance which it demands: their passions may be too violent, or their personal pride too exacting, to forego private conflict, and leave to the laws the avenging of their real or supposed wrongs. In such a case, a civilised government, to be really advantageous to them, will require to be in a considerable degree despotic: to be one over which they do not themselves exercise control, and which imposes a great amount of forcible restraint upon their actions.

Again, a people must be considered unfit for more than a limited and qualified freedom, who will not co-operate actively with the law and the public authorities in the repression of evil-doers. A people who are more disposed to shelter a criminal than to apprehend him; who, like the Hindoos, will perjure themselves to screen the man who has robbed them, rather than take trouble or expose themselves to vindictiveness by giving evidence against him; who, like some nations of Europe down to a recent date, if a man poniards another in the public street, pass by on the other side, because it is the business of the police to look to the matter, and it is safer not to interfere in what does not concern them; a people who are revolted by an execution, but not shocked at an assassination — require that the public authorities should be armed with much sterner powers of repression than elsewhere, since the first indispensable requisites of civilised life have nothing else to rest on. These deplorable states of feeling, in any people who have emerged from savage life, are, no doubt, usually the consequence of previous bad government, which has taught them to regard the law as made for other ends than their good, and its administrators as worse enemies than those who openly violate it. But however little blame may be due to those in whom these mental habits have grown up, and however the habits may be ultimately conquerable by better government, yet while they exist a people so disposed cannot be governed with as little power exercised over them as a people whose sympathies are on the side of the law, and who are willing to give active assistance in its enforcement. Again, representative institutions are of little value, and may be a mere instrument of tyranny or intrigue, when the generality of electors are not sufficiently interested in their own government to give their vote, or, if they vote at all, do not bestow their suffrages on public grounds, but sell them for money, or vote at the beck of some one who has control over them, or whom for private reasons they desire to propitiate. Popular election thus practised, instead of a security against misgovernment, is but an additional wheel in its machinery.

_________________
Give me the judgment of balanced minds in preference to laws every time.
Codes and manuals create patterned behavior. All patterned behavior tends
to go unquestioned, gathering destructive momentum. (Darwi Odrade, DUNE)

Salut Sorin,

Am citit postarile tale, subiectul este incitant si abordarea ta este riguroasa.

Sorin, expunerea ta este limitata. Cred ca un om de valoarea ta merita sa conduca dezbateri de acest gen intr-un cadru extins.

De ce nu il abordezi direct pe T. Basescu? C. Avramescu si C. Preda ar putea sa ii spuna deschis ca Sorin Cucerai are contra-argumente puternice si ca trebuie ascultat.

Catalin


_________________
Avem legi, dar nu avem dreptate. Coruptia trebuie starpita.

Imi pare rau ca Raluca e inca suspendata - by the way, poate Tudor reflecteaza la o scadere a "pedepsei" - pentru ca trebuie sa fie cineva care sa-l apere si pe Crin Antonescu (desi eu cred ca preferabil ar fi sa existe cineva care sa-l apere pe Crin Antonescu de el insusi).

Cea mai recenta traznaie a presedintelui PNL e asta:

Citat:

"PNL este partidul politic care si-a adus o contributie decisiva la crearea Romaniei Mari. Presedintele PNL din acea vreme este cel care a negociat Tratatul de la Trianon, care a semnat Tratatul de la Trianon, care a consfintit Romania Mare. Niciun parlamentar PNL nu va putea sa voteze altfel decat impotriva candidaturii domnului Tokes", a declarat Crin Antonescu sambata, intr-o conferinta de presa.

Mda. Dupa ce Base si PDL au facut tot ce-au putut pentru a distruge PNL ca partid, acum Crin Antonescu face tot ce poate pentru a distruge PNL ca (potential) vector al liberalismului in Romania. Antonescu muta discursul penelist in zona conservatoare, populista, etnicista si xenofoba. Gretzos!

In fine, daca Antonescu si-a descoperit veleitati de conservator populist si xenofob, poate ca ar fi mai bine sa plece din PNL si sa se ia de mina cu Mihai Neamtu si compania si sa-si faca ei partidul lor de "romani adevarati". A, sa nu uit: sa-l ia si pe Vosganian cu ei...     


_________________
Give me the judgment of balanced minds in preference to laws every time.
Codes and manuals create patterned behavior. All patterned behavior tends
to go unquestioned, gathering destructive momentum. (Darwi Odrade, DUNE)